Darius Vâlcov, fost ministru, senator, primar în Slatina și mai apoi deținut aproape de drept comun după ce a fost condamnat la închisoare, are aproape o săptămână de când a pășit pe poarta închisorii din Mândrești, spre libertate.
Cum a ajuns ministrul tocmai în Vrancea pentru a fi pus în libertate vom discuta altă dată, ca și despre personajele care au stat în baza acestei decizii, aproape de controversă. Acum, ne vom apleca asupra a ceea ce ne-a bâzâit pe la ureche, anume povestea lacrimogenă pusă în scenă de Vâlcov, atunci când a avut ultimul cuvânt, ca deținut.
Dosarul privind liberarea condiționată a lui Vâlcov a fost soluționat scurt, de la primul termen. Aceasta după ce, de fapt, fostul ministru condamnat pentru spălare de bani a fost refuzat la Judecătoria Focșani. Însă la Tribunalul Vrancea s-a considerat că nici 3 ani din cei 5 la care fusese condamnat au fost suficienți pentru ca Vâlcov să fie pus în libertate.
Ce a făcut Vâlcov în Penitenciar
În ultimul cuvânt, chiar înainte de sentința favorabilă, Darius Vâlcov a povestit cum și-a petrecut cei aproape 3 ani în penitenciar. A citit Noul Testament, și-a deschis, nu-i așa, baierele sufletului în fața celorlalți deținuți, a fost una cu natura. Și a visat cum va păși pragul casei părintești pentru a mânca salată de vinete și caș. Nu oricum, ci îmbrăcat în cămașă albă și bărbierit.
Vâlcov a explicat în fața instanței că a fost un deținut model, s-a comportat „exemplar” – ca să îl cităm, și că „merită să fie eliberat”.
Ba chiar și-a făcut un discurs, pe care l-a prezentat la Tribunalul Vrancea, cerându-și scuze pentru ce a făcut greșit. Nu a uitat însă să spună cât bine a făcut el României, ca parlamentar și ca ministru, inclusiv faptul că premierul de atunci a acceptat le plătească magistraților și profesorilor deodată toate sumele câștigate.
Și, ca și cum aceste susțineri nu ar fi fost suficiente, Vâlcov a trecut la sentiment:
A citit de 10 ori Noul Testament Hipsar, o singură dată Vechiul Testament. A citit 144 de cărți, a trecut de la nepurtător de ochelari la purtător de ochelari, plus doi la fiecare ochi, a ținut un jurnal în fiecare zi cu ceea ce a făcut în pușcărie.
A vorbit zilnic la telefon fetița, cu partenera sa, cu părinții săptămânal. A participat la competițiile organizate, atât la nivel de secție, cât și la nivel de unitate, cât și la nivel național, pe care le-a câștigat pe toate. I s-a oferit șansa de a susține două conferințe cu patru module fiecare pentru ceilalți deținuți.
A lucrat la spălătorie 986 de zile, 186 de zile a fost câștigul pentru 2 ani și 4 luni, în fiecare dimineață, de la ora 6:00 la ora 3:00 după-amiază. Printre altele, a avut grijă și de trei generații de pisici, 11 la număr. Tot la Rahova a învățat să facă brățări, a învățat să picteze, a învățat să deseneze și a învățat să gătească.
A avut timp pentru sute de introspecții. A avut timp să vadă natura cum nu o văzuse niciodată. Dar cel mai important lucru, a avut timp şi şi-a făcut timp să stea de vorbă cu sute de colegi, de deținuți și să fie cu sufletul și cu inima deschisă atunci când le asculta poveștile.
A revăzut fața hâdă a sărăciei și a disperării pe care o uitase, cât timp trăise în bula sa de cristal, de ales al poporului. Puține sunt momentele în pușcărie care te țin pe linia de plutire. A contat iubirea, iubirea celor dragi zi de zi, oră de oră, niciodată nu a simțit că ei s-ar fi îndepărtat.
Acum câteva zile, mama mea în vârstă de 78 de ani, pensionară, respectat doctor până în urmă cu 10 ani, m-a sunat și mi-a spus, de fapt am sunat și mi-a spus – îngerul meu, așa-mi spune câteodată, am visat că o să vii acasă îmbrăcat în costum, cămașă albă, bărbierit (eu de obicei nu mă bărbieresc) și vei mânca împreună cu mine mâncarea ta favorită, salată de vinete și cas, ele te vor aștepta pe masă.
Așa că, însuflețit pe Noul Testament, de scrierile acestuia care spune „cere și ţi se va da” implor instanța să fie cea prin care Dumnezeu înfăptuiește astăzi o nouă minune familiei și să-i permită ca în această seară, îmbrăcat în cămașă albă, bărbierit, să mănânce la masa copilăriei sale salată de vinete și caş, în timp ce-i sărută mâinile mamei și plâng unul în brațele celălalt de bucurie.
